Emotii

Unde sunt fluturii in stomac? Unde e emotia aia de la inceputul unei relatii? Unde este “the zsa zsa zsu”? Daca nu exista inseamna ca nu are rost sa mai continui in acest cuplu? Ar trebui sa renunt? Inseamna pierdere de vreme? Atatea intrebari si nici un raspuns…

Relashionships

Relashionships my ass! Mi-am dat seama ca eu nu sunt in stare sa raman destul de mult intr-o relatie ca sa ajung sa tin la persoana de alaturi. La mine apare plictiseala inainte de sentimente. Si am avut mult de pierdut de-a lungul timpului din cauza asta, dar si constienta fiind de asta, nu reusesc sa ma schimb. Si ce e de facut daca nu ai sentimente profunde fata de persoana cealalta, dar totusi nu vrei sa o vezi ca sufera?

Ce ai prefera? O relatie in care tu iubesc mai mult decat el/ea, sau una in care el/ea iubeste mai mult?

Eu prefer una in care nimeni nu iubeste, pentru ca altfel, nu ai cum sa nu ranesti pe cineva, fie ca esti tu, fie ca e, in cazul meu, un el. Insa stiu ca e scenariu de poveste cu happy-end. Asa ca o aleg pe aia in care eu iubesc mai mult. Prefer sa sufar eu decat oamenii din jurul meu, oricare ar fi ei. Si nu, nu imi spuneti ca sunt buna la suflet sau mai stiu eu ce, pentru ca nu imi place ca fac asa. :|

It’s a slow summer

Da, in ceea ce priveste “dating”-ul, a fost o vara cam secetoasa. Nu spun ca nu au existat evenimente pe tema asta, dar nici nu a fost cone-stie-ce. M-am intalnit cu mai multe tipuri de baieti, a fost un fel de experiment, am incercat mai multe “genuri” sa vad care este genul meu. Asta tinand cont de faptul ca pana acum afirmam ca nu am un gen anume. Iar dupa micul proiect, raman la aceasta parere. Nu am un gen anume, doar sa nu ma plictiseasca, sa stie sa glumeasca, dar si sa poarte o conversatie inteligenta pe un subiect serios. Intr-un sfarsit m-am limitat la un singur barbat, si devin fata la casa mea pentru o perioada, depinde de evolutia relatiei noastre. Deocamdata mergem pe principiul “we’re taking it slow”.

Despre barbati

Ma gandeam azi la barbati, la mandria lor, la comportamentul lor “in gasca”. Cat de mult le ranesti orgoliul refuzandu-i? Am refuzat o data un barbat, la o petrecere. Totul s-a intamplat intr-o camera unde nu mai era nimeni, deci nu avea nici un motiv sa fie jignit in fata prietenilor. Insa totusi a simtit nevoia sa se laude lor cu niste lucruri care nu s-au intamplat niciodata. Norocul meu si ghinionul lui a fost ca amicii lui sunt prietenii mei, si stiu mai bine pe cine sa creada.. Nu l-am mai vazut ceva timp, iar cand l-am revazut recent, uitase si cum se saluta, ca sa nu mai vorbim de privit in ochi. Daca l-a suparat atat de tare faptul ca am zis adevarul, de ce a mai mintit initial? Daca tacea din gura, nu eram nici eu nevoita sa zic ce s-a intamplat de fapt, iar ego-ul sau nu ar mai fi avut de suferit. Cateodata nu va inteleg. Sunteti niste copii in anumite privinte, iar logica voastra ma da pe spate. Si mai spuneti ca femeile sunt complicate…

The zsa zsa zsu

Il mai stiti si sub denumirea de “fluturi in stomac”. Simteam nevoia sa lamuresc cateva lucruri, si incep prin a spune ca eu nu sunt o dama de companie. Nu ies la “intalniri” cu diversi barbati, si nici nu primesc bani pentru a le tine companie. Sunt studenta, de foarte putini ani locuiesc in capitala, am lasat in urma o relatie plina de momente frumoase si urate, si incerc sa mi le aduc aminte doar pe primele. Ies la intalnire, si nu cu oricine, ci trebuie sa existe acel zsa zsa zsu (cine se uita la Sex and the City stie mai multe despre),  acea chimie intre noi, care ma face pe mine sa stau cel putin 3 ore sa ma pregatesc pentru un rendez-vous. A, da, era sa uit. Si nu ies cu nimeni din mila.

P.S. Buna dimineata!

P.P.S. Am cautat pe vastul internet si am gasit “definitia” lui zsa zsa zsu:

Comes from “Sex and the City”, where Carrie describes it as the feeling you get when you meet someone you really really like. That sort of lovey, butterflies feeling when you just want to be with someone.

The look

Am observat ca aspectul fizic nu prea conteaza in “dating”, decat daca il faci tu sa conteze. Nu ma consider cea mai atragatoare fata, multe dintre intalniri apar cand nici nu ma astept, de la oameni care nu as fi crezut ca ar putea sa aiba nici cel mai mic interes in ceea ce priveste persoana mea. Dar, din cate se pare, aspetul conteaza atat de mult cat il lasi tu sa conteze. Intr-o lume din ce in ce mai superficiala, observ ca un simt al umorului sau sociabilitatea conteaza mai mult decat un ten perfect sau o talie de viespe.

Dinner and a movie

Un lucru pe care l-am invatat de-a lungul timpului este ca un posibil partener poate aparea oricand, chiar si atunci cand te astepti prea putin, cand esti nearanjata, imbracata “de scandal”. Si cu toate ca stiu asta foarte bine, nu inceteze sa ma surprinda de fiecare data cand se intampla. Baiatul despre care vorbesc e dragut, atent, si mai ales, m-a batut la carti, fapt ce nu poate scapa nepedepsit. Asa ca atunci cand l-a intrebat pe prietenul nostru comun daca sunt disponibila sau nu, acesta i-a zis sa ma invite in oras. In concluzie, i have a date tomorrow night. No dinner and a movie, in schimb o plimbare in Herastrau, poate niste pop-corn cu caramel, sau o plimbare cu hidrobicicleta (nu cu barca, nu vreau sa depuna el tot efortul).  Si, pentru ca tacamul sa fie complet, “all a girl needs to get a date, is another date” (Sex and the city), asa ca mai am o intalnire azi in jurul pranzului. Pentru asta nu imi fac griji, nu e o intalnire pe bune, doar un barbat cu care ies din cand in cand la film cand nu are ce face. Sa spunem ca ii tin companie. Asta ar fi cam a patra noastra intalnire.

Bucuresti

Primul post ar trebui sa fie despre noi, sa ne prezentam, sa explicam cum, cand, si  mai ales de ce ne-am creat un blog. Insa nu sunt adepta prezentarilor ca in scoala generala pentru a-ti cunoaste colegii. Va prindeti voi pe parcurs. Insa pot sa va spun deja evidentul, ca sunt singura in Bucuresti, ca imi caut pe cineva, cateodata intens, cateodata pasiv, si ca o sa vreau sa impartasesc cu cineva toate aventurile mele legate de “intalniri”, pentru ca multe sunt prea amuzante pentru a le tine doar pentru mine.

         Lumea pare sa nu mai iasa la intalniri. Nu tu venit si luat de acasa, nu tu un film, sau macar o inghetata in parc, doar in doi. Acum se prefera iesitul la “un pahar de vorba”, tu, cu fata cu care se presupune ca te intalnesti, si cu nelipsita gasca. Insa, in ciuda aparentelor, eu am reusit sa observ si partea care totusi face toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. Nu cu acelasi fler sau cu aceeasi emotie ca alta data, dar, pentru ca sunt o specie pe cale de disparitie, ii iertam pentru aceasta.